CHARLOT F1- hibrid special creat pentru clima uscată şi caldă, recomandat pentru cultura de vară-toamnă

Charlot are un foliaj erect, viguros, de culoare verde închis şi acoperă excelent inflorescenţele. impresionând prin uniformitatea de invidiat şi culoarea alb-perlat a acestora. Raportul dintre mărimea inflorescenţei şi greutatea acesteia este net în favoarea celei din urmă, ceea ce a făcut ca această varietate să fie preferata legumicultorilor profesionişti de conopidă din România.

Acest hibrid a fost cultivat cu succes în ţara noastră dar şi în Ungaria, Spania şi S.U.A ( California). Faţă de alţi hibrizi de conopidă prezintă o foarte bună rezistenţă la căldură, ceea ce conferă posibilitatea unei mai bune planificări a recoltării producţiei obţinute în intervalul dorit sau cel optim.

Deficienţe nutriţionale

Alături de aplicarea îngrăşămintelor, oligoelementele sunt, de asemenea, importante pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. De cele mai multe ori lipsa acestor elemente au ca rezultat o dezvoltare mai slabă a plantelor. Există diferite simptome care ne pot indica deficitul unui element mineral specific, cum ar fi:

Azotul

  • Lipsa azotului face ca plantele să fie mici, de culoare albăstruie sau violet. Problema apare în principal, pe solurile uşoare şi după ploi abundente.

Potasiu

  • Marginile frunzelor bătrâne devin galbene şi zbârcite. Atunci când există un deficit de potasiu, frunzele au uneori o culoare verde mat, albăstruie. De asemenea scade calitatea culturii şi rezistenţa acesteia la îngheţ. În general, acestea au loc pe soluri de tip argilos, unde potasiul liber este mai puţin disponibil şi pe solurile sărace, nisipoase. O perioadă scurtă de secetă la începutul verii, poate provoca un deficit de potasiu.

Fosfor

  • O deficienţă de fosfor face frunzele fragile, iar plantele se pot frânge usor. Plantele sunt mai scurte şi frunzele la rândul lor, sunt de culoare verde-albăstrui cu nuanţe purpurii sau rosii pe partea inferioară. Deficienţele de fosfor pot apărea după ploi ambundente atunci când există un deficit de oxigen în sol.

Magneziu

  • Frunzele mature au pete distincte galbene între nervuri, care se transformă mai târziu în ţesut necrozat. Dimensiunea frunzelor rămâne normală. Deficitul de magneziu apare în principal, pe solurile nisipoase, cu un pH scăzut, în combinaţie cu un raport ridicat de potasiu şi calciu. Sunt şanse mai mari de apariţie a unui deficit de magneziu în anii cu umiditate mai mare.

Bor

  • Inflorescenţa de conopidă are pete lucioase care se transformă ulterior într-o culoare brună iar tulpina devine goalăşi crăpată în interior. Culturile sunt mai predispuse la deficit de bor pe solurile uşoare.

Molibden

  • Vârful de creştere al plantei încetează să se dezvolte şi numai frunzele iniţiale cresc în continuare. Frunzele pot avea protuberanţe, devin mai groase decât în mod normal şi de culoare violet. În cazul în care deformarea este prezentă în faza de răsad, numai cotiledoanele continuă să crescă.